Ce este viața ? – virusii, evolutia, fizica cunatica si omul

Viata ….conform arborelui genealogic microbian „Caetano-Anolles”, virusurile sunt forme de viata extrem de foarte vechi, circa 3 miliarde de ani, totusi, nu primele forme de viață.
De fapt, arborele lor genealogic (genetic) sugerează că virușii și bacteriile împărtășesc un strămoș comun, o celulă care funcționa pe deplin autonom, auto-replicându-se (diviziune celulara) prin care se multiplica, cam ca la xerox, dar mai dadea si pe langa, caci viata e zburdalnic-volatila si nu troglodit-fixa.

Aceasta prima celula, primordiala, a trăit în urmă cu aproximativ 3,4 miliarde de ani, la scurt timp după ce „viața” a apărut pentru prima dată pe planetă. Din această celulă, bacteriile au evoluat în direcția creșterii complexității, în timp ce virușii au apucat-o catre simplitate, adica, s-au debarasat treptat de „genele” (structuri chimice in genul unor „planuri” ce dau nastere organismelor ) de care nu aveau nevoie, si s-au tot simplificat până când nu s-au mai putut reproduce singuri…aici, trebuie stop la blana, si spus limpede ca mutatiile, evolutia (modificarile interne-chimice ale formelor de viata) nu au un scop anume, nu sunt gandite, ele se petrec intruna intr-un mod inerent-orbeste chimic, si doar cele ce, din intamplare, se adapteaza cel mai bine unui anumit tip de mediu, vor supravietuii, prin „copiile lor”, prin urmare, nu exista UN SCOP, exista doar legile naturii, ale fizicii si chimiei, ele fac toate jocurile.

Un pas cheie în călătoria evolutionista a virusului pare să fi avut loc acum aproximativ 1,5 miliarde de ani – aceasta este vârsta la care echipa a estimat cele 66 de modificari (mutatii) proteice specifice virusului. Aceste modificări se referă la proteinele ​​din stratul exterior al virusului ce au creat masinaria chimica (berbecul enzimatic) pe care virusii il folosesc pentru a se infiltra în celulele gazdă si a se multiplica prin intermediul lor

viata este o combinatie de molecule, la randul lor, o combinatie de atomi, la randul lor o combinatie de particule elementare..ce se pot transforma dintr-una in alta (fizica cuantica) , materia este totul, si nu exista nimic in afara materiei,  insa combinatiile ei sunt coplesitoare pentru mintea omeneasca.

materia la nivelul ei cel mai primitiv este una, iar combinatia acelui „unu” naste diversitatea, la fel precum bitii 1/2 genereaza imagini, emotii, ganduri……putem extrapola rapid ca „universul” a gasit o cale si mai tare decat IT-ul nostru de 2 bani, el nu are nevoie de starile 1 si 2…ci doar de 1,  acel unu care se diversifica la nesfarsit….trecand prin diverse stari numite de oameni, „cuante”

se spune ca „gandirea” ar fi aparut in procesul de evolutie tocmai pentru a ne mintii pe noi insine si a-i mintii pe ceilalti mai repede…..e vorba de amagire, asta pentru ca…viata grea mizerabila a omului are nevoie de iluzii, de un ideal imposibil la care sa se intinda pana la rupere.

capacitatea neuronala a anumitor celule, ce prin mutatii succesive au creat circumvolutiunile scoartei cerebrale, au impins acest animel, numit om,  catre o viziune prea realista-prea logica, prea porcoasa, era nevoie de ceva care sa contracareze logica astfel dobandita prin marimea capacitatii neuronale, era nevoie de vise, de iluzii, de speranta, de fantezie, de zei, de iubire, de arta, carti, picturi, prietenie, era nevoie ca omul sa se minta singur si toti oamenii sa sw minta in cor precum intr-o enorma cateradala, asta doar ca sa poata rezista atacului furiband al catelei realitatii flagrante, ca sa se poata in continuare reproduce, caci asta este …nu scopul, dar acesta este programul !

 ca si programul (set de instructiuni) unui computer sau telefon mobil, omul este o masinarie biologica, ce are tendinte programate, el nu are o stare strict determinata, are doar …tendinte, care se manifesta in functie de mediu, de imprejurari, dar aceste tendinte (inclinatii, apucatari) sunt suficiente ca omul sa nu mai poata iesii din program, decat prin moarte…

iar asta nu este o proslavire a mortii, caci nu ne pasa de moarte (de decompunere, n-o s-o simtim), nu ne intereseaza moartea deloc, facem pipi pe ea, ce am spus este doar despre viata, un indemn pentru a ne cunoaste masura, lungul nasului, limitele …sa traim, sa radem si sa plangem,  dar sa fim gata sa si murim, caci altfel nu se poate,  altfel devenim doar niste babuini ridicoli grotesti…sa nu ne fie prea frica, protejati-va, insa nu disperati, exista un mister, nu stiu care e acela, dar, chiar si daca nu ar fi, tot nu trebuie sa murim ca cainii turbati…pentru ca nu suntem doar caini, nu stiu ce dracu suntem, dar sigur, nu suntem doar caini.

Viața inseamnă și moarte, atât în credință cât și în știință (dacă această risipă de viață are vreun sens ori nu are, asta nu știe nimeni)…însă, iertarea, înțelegerea vieții fiecaruia dintre noi…chiar daca nu este o datorie, si anume ca nu trebuie să-ți pretind ca tu să mă înțelegi pe mine, totuși, simt că acolo vom ajunge, că acesta este drumul imposibil pe care pășim inconștienți inspre viitor …atât în știință cât și în credință.

dar, desigur, ma pot insela, hehe…va rog sa comentati…dati fara mila in mine, merit si pot duce.