Candide sau Optimistul

Nuvela filozofică scrisă în anul 1759 are rolul de a satiriza optimismul lui Leibniz. Acesta apare sub personajul Pangloss care după fiecare nenorocire încearcă să-și păstreze optimismul: “toate sunt cum nu se poate mai bine în cea mai bună dintre toate lumile posibile”. Rațiunea optimistă și-a însușit-o în urmă studiului ceea ce intră în contradictoriu cu experiențele care le v-a trăi împreună cu Candid.

Acțiunea se concentrează pe deziluzionarea lui Candid, acesta se îndrăgostește de fiica baronului Thunder-ten-tronckh, este izgonit de la palat, doarme pe câmp, ajunge într-un oraș Valdberghofftrarbkdikdorff unde este înrolat în armata bulgară. După lupta dintre bulgari și abari(francezi) ajunge să cerșească, să fie batjocorit, dar un anabaptist pe nume Jacob care îi oferă pâine și bere. La întâlnirea cu Pangloss acesta îi povestește că a fost asediat palatul, iar toți cei din el au fost omorâți. Jacob plătește medicul care s-a îngrijit de boală filozofului și hotărăște să plece în Portugalia împreună cu acesta și Candid pentru a face negoț. Are loc o furtună în port, se îneacă toți cei din barcă înafara de filozof, Candid și un matelot. Se îndreaptă spre Lisabona unde are loc un cutremur. Aceștia sunt arestați, Pangloss v-a fi spânzurat iar Candid bătut. O bătrână îi v-a îngriji rănile lui Candid apoi îl v-a duce să o întâlnească pe Cunigunda. Ea a ajuns să fie amanta unui evreu și a unui inchizitor. Candid îi omoară pe cei doi și fuge la Cadiz împreună cu fiica baronului. În drum bătrâna le povestește nenorocirile prin care a trecut, ea fiind fiica de preot. A devenit căpitan, au fost îmbarcați pe o corabie și au ajuns la Buenos Aires unde guvernatorul don Fernando a pus ochii pe Cunigunda, între timp a ajuns vestea cu omorul inchizitorului. Cunigunda a rămas în Buenos Aires și pe Candid la sfătuit să fugă. Ajung la iezuiți unde îl întâlnește pe fratele Cunigundei, îl omoară. Fuge, ajunge la Eldorado unde împreună cu Cacambo petrec o luna. Candid este nevoit să plece din cauza dragostei pentru Cunigunda. Cei doi pleacă încărcați cu pietre prețioase și 100 de berbeci roșii.

În final pierd toate bogățiile, Candid împreună cu Cunigunda, bătrână, filozoful, fratele Cunigundei, Cacambo și Martin ajung să locuiască pe o mică moșie cumpărată de ei, unde cresc legume și fac negoț. În final se plictisesc deoarece nu se mai întâmplau nenorociri și ajung la concluzia că nu ar mai trebui să se gândească și să se apuce de treaba “să muncim, fără să ne mai gândim, acesta e singurul mijloc de-a face suportabilă viață “.