Călusarul Legende populare, mituri, povestiri, teatru la microfon

Despre zeul Zamolxe nu se prea vorbeste, iar voi cei mici, nu cred ca ati auzit. Ei bine, acest zeu, era cel in care credeau stramosii nostri Dacii, inainte de crestinare.

Era un zeu care-i ocrotea si care le cerea sacrificiu in vieti omenesti. Calusarul era un suflet neprihanit, care trebuia sa duca un mesaj lui Zamolxe, care continea dorinta poporului.

Cris, un cioban sarac si curat la suflet, se intalnea cu Agapia, fata de rege, cam nebuna, dupa cum credeau slujitorii palatului tatalui ei.

Ii fusese harazita lui Mahare, un print de dincolo de Istru, dar ea nu voia cu nici un chip sa se marite cu el. Afland ca se apropie ziua Calusarului si cel ales era chiar Cris, se hotareste sa imbrace hainele lui de cioban si sa fie ea aruncata in altarul plin cu tepi, pregatit de rege,tatal ei.

In ziua cu pricina, inainte sa fie aruncata, doica, care i-a tinut loc de mama, o recunoaste si opreste procesiunea….Finalul o sa-l aflati voi. Auditie placuta!

O dilemă istorică: dans roman sau dans tracic?

Originea Călușarilor este atribuită – după o documentație insuficient contextualizată, după părerea mea – romanilor și ar constitui manifestarea ritualică a unei vechi unități militare de pază, instituită de Numa Pompilius (753 î.Hr. – 673 î.Hr.), al doilea rege legendar al Romei. Unitatea fusese constituită pentru paza celor 12 scuturi (ancilia), dintre care unul era cel al lui Marte, simbolul puterii militare romane. Acești „Salii Palatini” („Săltăreții Palatini”, denumire de la Dealul Palatin, unde se găsea sanctuarul) erau, de fapt, preoți ai lui Marte. În fiecare an, la întâi martie, ei cutreierau orașul săltând și jucând , cântând laude zeilor.