Lumina palida a durerii 1981 online – film romanesc vechi

urmatorul film se incadreaza oriunde intre inca o tampenie romaneasca depresiva, pana la o mica capodopera mioritic-poporanista ce te face sa ramai asa ca prostul, visand la nici tu nu sti ce ….

Violeta Andrei ca Florența
Adrian Pintea – vocea lui Ionuț
Tamara Buciuceanu – vocea Preotesei
Catrinel Dumitrescu – vocea Linei
Emanoil Petrut – Preot
Andrei Finti – călugărul Atanasie
Florina Luican ca Marița
Gheorghe Marin ca Ionuț
Rodica Mureșan
Emanoil Petrut ca Popa Petre
Alexandru Racoviceanu – Muran
Geo Saizescu ca Fotache
Siegfried Siegmund – Nicolae Paramon
Petre Gheorghiu – vocea lui Muran
Catinca Ralea – nevasta lui Muran
Savel Stiopul – călugărul Iosaf
Liliana Tudor

„Filmul înfățișează un sat autentic, o imagine „nefolclorizată” a vieții rurale, care stă la baza construcției estetice a scenaristului George Macovescu și a regizorului Iulian Mihu. Este, în filmul lui Iulian Mihu, o secvență zguduitoare, de antologie: într-o sfântă zi de Duminică a Floriilor, cu un plug și-un jug de împrumut, cu Sâmbotina – o văcuță cam costelivă –, urmată de copii, Văduva iese la arat; –    „Cine a văzut vacă înjugată? – Vezi tu acum!,  – Și pe cine pui de partea cealaltă? – Vin’ în țarină și-ai să vezi!”… Și vedem… „Boul” de hăis  este Sâmbotina, iar în locul celui de cea , într-un calm și un firesc de început de lume („Pune resteul, Lixandre!”) se înjugă femeia. Mânat de băiețașul cu nuielușa („Hai mamă, hai Sâmbotină!”) nemaipomenitul atelaj pornește… Dincolo de asemenea secvențe, absolut antologice, Iulian Mihu a cenzurat „la sânge” melodrama. Metaforele filmului, contrapunctele dialogului cu imaginea, aburul fantast în care sunt învăluite întâmplările, funcția dramaturgică și dramatică a peisajului, portretele aspre, totul și toate conferă dimensiuni cosmice universului rural cu dimensiuni spațiale, temporale și sociale, altfel, foarte exacte. Distribuția aparent eterogenă a filmului este unul din „punctele forte” ale demersului artistic. O adevărată bijuterie interpretativă realizează Liliana Tudor, în rolul Linei, personajul simbolizând și „materializând” în imagini însăși „lumina palidă a durerii” care dă și titlul filmului, actrița „de ocazie” (de felul ei, balerină de geniu) realizând unul dintre cele mai convingătoare personaje feminine din istoria filmului românesc. Toate portretele filmului – fie că sunt realizate de actori încercați, de neprofesioniști, de copii, de săteni – au deosebită pregnanță în filmul lui Iulian Mihu: Violeta Andrei, Florina Luican, Emanoil Petruț, Rodica Mureșan, Siegfried Siegmund, Andrei Finți – actori stăpâni pe meseria lor –, Geo Saizescu, Savel Stiopul, regizori cu har actoricesc, Gheorghe Marin – un neprofesionist de mare expresivitate –, Al. Racoviceanu, Ruxandra Macovescu ș. a. În performanța artistică ieșită din comun regizorul a fost însoțit de operatorul de imagine Gabór Tarko – care nu peste multă vreme se va stabili în Canada –, partitura muzicală fiind asigurată de Ludovic Feldman, Antonio Vivaldi, Hector Berlioz și Dorin Liviu Zaharia, printre ceilalți colaboratori fiind scenograful Ștefan Antonescu, autoarea costumelor Gabriela Ricșan, monteuza Elena Pașca și inginerul de sunet Dan Ionescu.   ”

Lumina palidă a durerii este un film vechi românesc din 1981 regizat de Iulian Mihu. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Violeta Andrei, Liliana Tudor și Siefried Siegmund.