Cartea nuntii

După trei ani în ţări străine, Jim Marinescu se întoarse, cu trenul la Bucureşti, oraşul natal. În tren, în compartimentul în care stătea Jim se mai afla şi o domnişoară a cărei inocenţa îl atrase şi pe care o sărută.

Casă unde se găseau rudele sale era închiriată şi majoritatea lucrurilor erau împachetate de când se mutaseră. Acolo locuiau mama şi mătuşile lui Jim, Iaca, bunica să, domnul Popescu(soţul Agepsiei), Silvestru Capitanovici, profesor de istorie, unchiul lui Jim şi servitoarea, baba Chiva.

Apoi îşi vizită prietenele: Medry, Dora şi Lola. Încearcă să o cucerească pe Dora, însă renunţă aflând că este logodită cu un tânăr plecat în străinătate, iar superficialitatea şi atitudinea glacială a Lolei îl compleşira.

Bobby Bolicrat, elev în clasa a VII-a, încerca să copie la ora de istorie, dar Silvestru îl văzu şi îi confiscă oracolul. În speranţa de a-şi obţine oracolul, Bobby îşi trimise sora, pe Vera, domnişoară care fusese sărutată de Jim în tren, la Silivestru.

Când Vera, tânăra în vârstă de 18 ani, îl văzu pe Jim în curte verificându-şi Peugeotul se îndrepta spre el şi îl ruga să-i obţină oracolul confiscat de Silivestru, ceea ce Jim făcu. La plecare, Jim o conduse acasă, stabilind să se întâlnească în zilele următoare.

„Cartea nunții” de George Călinescu.
Dramatizare radiofonică de Nicolae Neagoe.

Înregistrare din anul 1990.