Soldatul fanfaron

   În Soldatul Fanfaron, Plaut arată că şi porcii umani au sentimente, sfîşiere interioară, tristeţi uluitoare şi, poate, inconsolabile. Cum arată această „tristeţe” a porcului? Comic-hilară sau, paradoxal, dramatică. Spectacolul poate să decidă cum.

     Fanfaronul e o stîrpitură umană, monstruos, dement, cu dese accese dictatoriale, o parodie guiniolescă a fiinţei umane, un Ubu antic, un Ubu îngheţat din timpul marilor glaciaţiuni. Toate celelalte personaje sunt actori în spectacolul schizoid al fanfaronadei.

Comedia lui Plaut e un joc de oglinzi, teatru în teatru pornit de la o simplă farsă moralizatoare. Cum se trezeşte în finalul fabulei un urs păcălit de vulpe? Dacă el, fanfaronul, e în fapt o specie de visător? Dacă ea, parada de sine, fanfaronada nu exprimă altceva decît cramponarea obstinantă, dementă de propriile proiecţii, de o realitate iluzorie în care mintea se apără instinctiv spre autoconservare şi protecţie. 

Teatru radiofonic de comedie în versuri după piesa lui Plaut – Titus Maccius Plautus, inspirată după poetul grec Menander.

Înregistrare din anul 1954