Tulnicele Iancului

Toate tarile sunt niste concepte abstracte, nascociri ce practic nici nu exista decat numai in capetele noastre. Insa tara noastra nu e doar un moft cultural care ne da motive sa deliram in scris, nu e o simpla maimutareala de parada ridicola si nici un obiect de specula pentru o propaganda tiranica a unui dictator. Tara noastra este ca si familia noastra, o mare incurcatura, dar la care totusi tinem….pentru ca tara noastra este parte din viata noastra si din natura, e ceva misterios precum religia ori astrele, precum fizica, biologia si chimia. Ea exista prin noi si noi existma prin ea.

Avram Iancu e atat de celebru,atat de statornicit in mentalul colectiv romanesc, incat mai nimeni nu stie ce era in capul sau, ce a vrut si ce a facut exact. Din pacate, nu doar pe wikipedia, dar nici de tura asta nu cred sa ne lamurim, dar ceva, ceva tot o sa aflam…daca avemn rabadre sa trecem de capcanele propaganstice specifice acelor vremuri

Dupa liberalizarea din anii 70, dupa 1980, Ceausescu schimba macazul si-l trece pe linia unui nationalism excesiv si penibil incuiat. Ordinul e limpede, orice creatie culturala va trebui sa se muleze pe acest calapod ingust si grotesc. Iata, o piesa de teatru din 1983, adaptata radiofonic dupa scrierile lui Dominic Stanca, un romanas tare destept dar care nu s-a putut descurca mai deloc in viata pe vremea tiranilor. E vorba desigur de Avram iancu, o piesa grea din artileria noastre desantate, un om cu un destin la fel de trist si putin cunoscut ca si cel al scriitorului Dominic Stanca.