Trista poveste a Printesei din cel mai mic Regat

Era odata, demult, pe cand intreg pamantul era intesat de regate, cele mai multe mici cam cat un orasel de provincie, o printesa care vroia sa fie mare, desteapta si tare. Dar pentru asta trebuia sa afle mersul lumii, secretele ei

Putem, si asta si facem, să împărțim lumea în ALB-NEGRU, fără nuanțe de gri, sau, și mai grav, fără culori si nuante?! Ceea ce e bun sau ni se pare nouă bun e ALB, așa cum ceea ce credem că rău devine, automat, NEGRU? Fericirea e ALBĂ, tristețea, NEAGRĂ, dar cum sunt pisicile?

Aici a fost întrebat publicul și copiii aceia isteți și plini de energie pozitivă au răspuns: sunt bune!!! Da, sunt BUNE, dar asta se cheamă că sunt ALBE. ; Nu, unele sunt NEGRE! -Și atunci sunt RELE? -Nu, tot BUNE sunt!” Iubirea e albă, dar cerul cum e? E BUN deci e ALB! Păi, cum e alb? se miră Bufonul. Și florile? ; Sunt bune, deci sunt ALBE! Ecranul pe care s-a proiectat întreaga scenografie, a înflorit de culoarea care a spulberat alb-negrul de până atunci.
În Povestea lui Bine-Rău, pe tărâmul Celui Mai Mic Regat, ne-am întâlnit cu mica prințesă și prietenul ei, bufonul. Alături de ei puteți afla răspunsuri și păreri despre lumea din jur, despre frumusețe dar și despre dezamăgire sau anumite emoții noi, mai ales pentru cei foarte tineri. Lumea nu poate fi împărțită doar în bine și rău, nu poate fi redusă la alb și negru. Bucuria vieții sunt culorile, sau și mai corect spus, nuanțele.