Importanța logicii - retorică si argumentare | Forum

advertisement
Elia
Elia Feb 22 '16

Studiul logicii are rolul de a ne exercita in mod constient gandirea inconstient logica adica ceea ce se petrece fara sa stim. Ca aceasta sa se intample trebuie sa invatam sa definim, sa clasificam, sa cunostem procesualitatea argumentarii si patologia ei (erorile logice), sa demonstram sau sa combatem, construind contraargumente, rezistand persuasiunii manipularii, asta insemnand sa rezistam tentatiei de a fi convinsi sa credem intr-un lucru inca care nu credem.

Logica, inteleasa ca o stiinta a legilor rationamentului nu poate fi ignorata de nici o stiinta sau disciplina astfel logica se afla in legatura cu :
a) psihologia - logica, intelegerea informatiilor, sta la baza memorarii logice ( care este opusa celei mecanice ce se produce in absenta intelegerii) si contribuie la : 
formarea mecanismelor logico-matematice ( ce coordoneaza intreaga noastra activitate si comportamentul, inclusiv in luarea deciziilor, chiar daca nu toate deciziile sunt rationale;
contribuie la formarea calitatilor gandirii - claritatea, coerenta, consecventa
contribuie la formarea limbajului, ajutandu-ne sa ne adaptam, cat mai bine situatiilor concrete cu care ne confruntam

Retorica - un ansamblu de procedee ale expunerii orale care urmareste convingerea auditoriului prin maestria argumentatiei, prin frumusetea stilului si a limbii dar care trebuie sa aplice enunturilor care sunt adevarate (nu neaparat verosimile), legile logicii care se supun la randul lor regulilor rationametului valid.

Argumentarea - un ansamblu de rationamente care trebuie sa respecte aceleasi rigori logice
In domeniul juridic logica a fost aplicata inca din antichitate iar incepand cu anii '50 sub influenta lui Georg von Wright a fost creata o logica deontica care a permis formalizarea rationamentelorcu privire la obligatie si interdictie, datorie si drept.
In teologie inca din Evul mediu, preotii (unii erau si filosofi) au folosit instrumentele limbii si ale logicii pentru a justifica existenta lui Dumnezeu.
In medicina si informatica incepand cu secolul al II-lea, vestitul medic Galenius utiliza rationamentul pentru stabilirea diagnosticului medical. In zilele noastre rationamentul medicat apeleaza la instrumente matematice (in cazul probabilitatilor, teoria lui Bayers) si la diferite logici.
In filosofie, Bertrand Russel considera ca "logica filosofica" este folosita pentru a trata anumite probleme filosofice fundamentale (conceptul de adevar, de timp...etc)


Argumentarea - rationament, premise si concluzie

Argumentarea o intalnim peste tot : acasa, la scoala, in mass-media, grupuri de prieteni etc.,dar teoria argumentarii a aparut s-a dezvoltat in ultimii 20 de ani ai secolului al XX-lea a teoriilor logice contemporane, ce aveau o aplicare redusa in practica, aceasta situatie, de diferente intre teorie si practica sa necesite crearea unei noi logici argumentate.

- in centrul analizei argumentarii sta rationamentul, pentru ca oricarui argument ii trebuie un rationament, adica, o argumentare ampla dar in acelasi timp exista si argumentari bazate pe un singur rationament, adica, argumentare simpla.

Rationamentul - este operatia logica prin intermediul careia din propozitii date, numite premise se deriva o alta propozitie, numita concluzieIn structura unui rationament sunt incluse premisa(premisele) si concluzia

Cu ajutorul rationamentului putem defini argumentul drept o multime de propozitii, din care unele sunt numite temeiuri(premise) care intemeiaza si justifica o alta propozitie numita teza (concluzie)

Argumentul poate fi definit in moduri diferite ca :

- argumentarea - este procesul prin care dovedim ceva cu dovezi obiective (temeiuri sau probe) sau atunci cand incercam sa determinam pe cineva sa accepte o idee sau sa fie de acord cu noi intr-o anumita problema.
De aici reiese ca teoria argumentarii se compune din 2 parti : 
1. teoria demonstratiei
2. teoria argumentarii ca arta a convingerii, a persuasiunii


In domeniul cunoasterii stiintifice, este utilizat primul tip de argumentare numit demonstratie(respectiv combatere).
Argumentarea este o relatie intre doua persoane din care una argumenteaza, adica, locutor si cealalta este persoana pentru care argumenteaza, adica, interlocutor.

Exemplu : Elevul poate fi locutor, adica, initiatorul actului de argumentare si profesorul este interlocutor, adica, persoana pentru care se argumenteaza.
De aici apare diferenta dintre argumentare si rationament, desi amandoua au acelasi scop : concluzia (teza). Rationamentul intemeiaza teza pentru a dovedi caracterul ei, adevarat sau fals iar argumentul intemeiaza teza pentru a-i arata interlocutorului ca ea este adevarat sau falsa.

Intemeierea tezei poate fi :
a) reala atunci cand cel care propune teza crede in adevarul respectiv sau de falsitatea acestuia (ex: domeniul stiintific)
b) aparenta - atunci cand cel care propune teza nu este convins de adevarul sau falsitatea acestuia (ex: domeniul politic)

 

Advertisement

advertisement